Plimbandu-se prin padure, un om gasi un pui de vultur care tocmai ce a iesti din gaoace.
Dandu-si seama ca daca l-ar fi lasat acolo
singur si parasit, l-ar fi condamnat la moarte sigura, omul nostru a luat
puiul acasa si l-a pus intr-un cotet, alaturi de niste pui de gaina.
Puiul de vultur a crescut laolalta cu acestia si invata sa
se poarte ca o gaina: scormonea pamantul pentru a gasi viermi si
insecte, manca semintele pe care i le dadea stapanul, cloncanea si
cotcodacea, iar daca batea din aripi nu se ridica mai mult de cateva
zeci de centimetri de la pamant.
Au trecut astfel cateva luni, timp in care vulturul nu s-a indoit nici
o clipa ca locul lui ar fi altundeva decat in curtea stapanului,
printre celelalte gaini. Mai mult, era convins ca el este o
gaina.
Traia alaturi de gainile din curte si se comporta intocmai ca o gaina. Asta pana cand, intr-o zi, privind spre cerul albastru si fara nori, vazu
un alt vultur planand maiestuos, aproape fara a-si misca aripile uriase…
Vulturul a inteles dintr-o data care este adevarata lui natura. Si-a
dat seama ca nu exista obstacole care sa-l impiedice sa zboare, in
afara de cele din mintea lui, si, dupa cateva incercari, s-a ridicat
in zbor in vazduh, spre ianltul infinit, devenind cu adevarat liber!
Singurele ingradiri sunt cele acceptate de tine!
