Un om şi câinele său au murit deodată.
Ajungând în cer, au mers pe drumul pietruit cu aur… Vă amintiţi? Pe lângă un gard de marmură fină.
Urcând spre deal au întalnit o poartă superbă, construită din perle, ce străluceau sub razele soarelui.
Ajungând lângă poartă, au văzut un om şezând în pragul ei.
“- Scuzaţi-mă” i s-a adresat stăpânul câinelui, “unde ne aflăm”?
“- În Rai” – a răspuns portarul.
“- Putem primi un pahar cu apă”? a întrebat stăpânul câinelui.
“- Desigur” a răspuns portarul, “intră şi vei primii apă răcoritoare”.
“- Poate intra si prietenul meu”? a întrebat vizitatorul.
“- Regret” i-a răspuns portarul “dar nu permitem intrarea animalelor”.
Omul a decis să renunţe la apă, şi-a chemat câinele şi-au plecat mai departe.
Drumul ,în continuare, era anevoios şi plin de praf.
Tot mergând au ajuns la o poartă simplă de lemn, fără gard prin-prejur. Portarul rezemat de poartă, citea dintr-o carte.
“- Ma scuzati” i s-a adresat vizitatorul. “putem primii puţina apă”?
“- Desigur, cu plăcere, poftim intraţi” a răspuns amabil portarul.
Ei au trecut poarta şi au baut apă rece din fântâna apropiată, cât au poftit .
“- Mulţumim, puteţi şi să ne spuneţi unde ne aflăm?
“- În Rai” le-a răspuns portarul.
“- Sunt complect derutat! Si portarul pe care l-am intrebat mai devreme mi-a spus că la poarta lui e intrarea în Rai” a spus vizitatorul.
“- Ahhh, te referi la strada aurită şi poarta cu perle? Nu! Acolo e Iadul”.
“- Şi nu vă pasă că acolo se folosesc de numele vostru?" s-a mirat, stăpânul câinelui.
"- Nu!”, i-a răspuns portarul.
“- Noi suntem bucuroşi că ei îi iau pe toţi aceia, care sunt de acord, să-şi părăsească prietenii şi să-i lase afară”.
Să ţineţi minte: Cu un prieten bun, întodeauna veţi avea, o “rază de lumină” la capătul tunelului
