Intr-o scoala de la tara, la ora de religie, un copil l-a Intrebat pe preot, care le vorbea despre mila ca despre prima virtute pe care trebuie sa o avem neaparat ca sa ne mantuim:
" - Parinte, dar eu, care sunt sarac si nu am ce darui, cum sa fac eu milostenie? Daca as avea si eu mai multi bani, as da cu draga inima, dar asa…"
" - Fiule, nu asta inseamna mila.
Uite, de exemplu, ieri dimineata, plecand cu treburi, am vazut-o peste drum pe mama ta, iesind din curte si ajutand pana acasa o batrana, ce se ostenea cu o legatura de lemne.
Mai tarziu, am zarit-o iarasi indrumand un calator ce se ratacise si, chiar daca nu l-a putut ospata, un sfat bun si o cana cu apa rece s-au gasit si pentru el.
Cand vecina de alaturi a plecat in targ cu treburi, i-a lasat In grija copilul cel mic.
Spre seara, cand doi sateni se certau in drum, a iesit si, cu vorbe frumoase, i-a Impacat.
Vezi tu, acum, ce este mila? Chiar daca nu ai bani sa dai si celorlalti, nimic nu te Impiedica sa-i ajuti cu atat cat poti.
Nu trebuie sa dai din buzunar, ci din suflet! "
"Cu un banut daruit, poti cumpara cerul. Nu fiindca cerul ar fi atat de ieftin, ci fiindca Dumnezeu este atat de plin de iubire. Daca n-ai nici macar acel banut, atunci da un pahar cu apa rece!" (Sfantul Ioan Gura de Aur).
>>trimisa de Cristina RACIANU
