… pe el lumea il poreclise "Oachesul", pentru ca mereu il interesa cel mai mult cum il vad oamenii.
Oachesul isi facuse un obicei de a merge in fiecare Duminica la targul de vechituri, acolo unde oamenii isi vindeau lucruri de prin casa de care nu mai aveau nevoie.
De fiecare data cand gasea o oglinda, dupa ce se uita in ea indelung si se invartea in toate felurile si chipurile, daca ii placea ce vedea, o cumpara.
Si iaca asa, casa lui era acum, dupa ani de zile, plina de oglinzi.
Un singur perete a ramas gol, cel de la intrarea in casa. Dar el cauta deja ultima oglinda … Trebuia sa fie ceva special pentru ca de fiecare data cand intra sau pleca de acasa era locul pe care il vedea.
Vocea molcoma a bunicului il purtara pe Vali intr-o placuta stare de visare. Era acolo, vedea cu ochii lui cum se pictau imaginile pe care bunul lui le descria.
Oachesul era gras, peste masura. Atat de gras incat cojocul nu se mai putea inchide.
Era batran, cu parul alb, ciufulit, si o barba razleata, neingrijita.
Hainele ii erau ponosite, rupte la coate si genunchi, iar pantofii … unul era maro iar celalalt negru.
Dar Oachesul, isi incepea ziua plimbandu-se prin fata oglinzilor, zabovind indelung in fata fiecareia si uitandu-se ba din stanga, ba din dreapta. Fiecare oglinda avea cate un defect, fiecare aratandu-i o alta imagine. Una il facea mai inalt, alta mai slab, alta ii facea ca hainele sa ii apara noi … Nici una nu il arata asa cum este. Iar cele care nu il aratau cum vroia el .. au sfarsit sparte si aruncate …
De fiecare data cand trecea prin fata lor, Oachesul se admira. Nu scapa nici o ocazie.
In Duminica aceasta, in plimbarea lui deja cunoscuta, ochii lui au fost atrasi de o minunatie de oglinda! Era ovala, mare, de cristal.
Avea marginile frumos lucrate, cu migala, in forma de flori delicate. Se vede ca a fost a unui imparat!
Din pacate, omul care o vindea, nu a pregatit-o de vanzare. Era murdara asa ca Oachesul nu a putut sa se vada in ea. L-a intrebat pe om cat cat cere pe ea. Pretul i s-a parut un chilipir!
Cu siguranta nu stia taranul ce vinde! O va lua acasa, o va spala si va avea in sfarsit ultima oglinda, pentru peretele de la intrare.
Ajuns acasa, a spalat oglinda, a atarnat-o pe singurul perete gol, dar … Oglinda era intr-adevar perfecta! Nu avea nici un defect!
Astfel ca ii arata Oachesului adevarata lui imagine.
Dintr-o data s-a vazut cu adevarat: batran, murdar, neingrijit, gras si urat!
"- Hmmm, am sa ma obisnuiesc cu ea pana la urma", isi spuse Oachesul. "Este prea frumoasa si perfecta ca sa o arunc, ca pe celelalte"
Noaptea, oglinzile vorbeau intre ele. Toate oglinzile ii spuneau ultimei venite povestea celorlalte oglinzi care ii aratau adevarul Oachesului.
"- vei sfarsi ca celelalte, sparta si aruncata la gunoi. Noi am invatat ca trebuie s ail aratam mult mai frumos decat este, mai slab, mai inalt, in haine noi. Si de aceea suntem inca intregi", spuneau oglinzile
"- eu am fost construita de o mana de mester mare. Iar scopul meu este sa arat realitatea asa cum este ea, nu sa o deformez! Cine este urat, este urat. Daca este neingrijit, este neingrijit. El trebuie sa faca ceva sa schimbe aceste lucruri, nu eu sa arat o minciuna!" raspunde oglinda cea noua.
Drept urmare, toate celelalte oglinzi au ajuns sa o priveasca cu admiratie si sa o numeasca "Oglinda Fermecata".
Oachesul, trecand zilnic pe langa Oglinda Fermecata, si atunci cand intra in casa si atunci cand iesea, se vedea cum este cu adevarat.
Zilele au inceput sa ii fie o povara. De multe ori incerca sa isi ascunda privirea, sa nu se uite in oglinda, dar, ca un facut, curiozitatea nu ii dadea pace.
Se vedea zilnic tot mai batran, mai gras, mai urat. dar nu facea nimic sa schimbe asta!
Se amagea singur ca daca toate celelalte oglinzi il aratau altfel, inseamna ca Oglinda Fermecata este defecta! Trebuie sa dispara, la fel ca celelalte dinaintea ei!
Intr-o zi, nemaiputand suporta, a scos Oglinda si a aruncat-o in mijlocul curtii, sperand sa o sparga.
Dar, minune! Oglinda nu s-a spart!
A aruncat cu pietre in ea, cu bolovani. Si nimic! Parca era Fermecata ….
Atunci, a ascuns-o in pivnita, sa nu o mai vada si nici Oglinda sa nu mai vada lumina zilei …
*****
Au trecut anii si Oachesul a murit. Au venit urmasii sa stranga lucrurile de prin casa …
Toate oglinzile defecte au fost aruncate. Nimeni nu avea nevoie de o oglinda care sa denatureze realitatea.
Dar, cand au gasit Oglinda Fermecata si au curatit-o de praf, a fost o mare bucurie.
In sfarsit o oglinda perfecta!
A fost asezata la loc de cinste, pe peretele de la intrare, astfel incat sa oglindeasca realitatea asa cum este de fiecare data cand e privita. Si atunci cand pleaca oamenii de acasa si si atunci cand se intorc.
*****
Bunul a iesit tiptil din dormitorul lui Vali. Pe peretele din fata usii statea atarnata o oglinda. Era ovala, mare, de cristal.
Avea marginile frumos lucrate, cu migala, in forma de flori delicate.
Bunul se uita atent la ea, a vazut un mosneag simpatic, cu parul si barba albe ca neaua, frumos ingrijite, cu ochi surazatori ….
*****
In viata, rareori este pretuit prietenul care iti spune adevarul gol - golut. Dar, in loc sa ne suparam, trebuie sa ne gandim ca el este cu adevarat Oglinda Fermecata.
