Doi ţărani au făcut un târg, înţelegându-se să facă schimb de produse: cel care avea mai
multe oi îi dădea celuilalt brânză, iar cel care creştea vite pentru sacrificat dădea carne.
Înţelegerea era să primească un kilogram de carne pentru un kilogram de brânză şi invers.
După un timp, cel care creştea vite i-a spus celuilalt:
"- Nu ştiu cum faci, dar mereu mă
înşeli. De fiecare dată când am mers acasă cu brânza dumitale şi am pus-o pe cântar,
avea mai puţin de un kilogram!"
Atunci celălalt ţăran a răspuns:
"- Eu nu am cântar acasă, ci numai o cumpănă. După
ce dumitale îmi dai carnea, eu o pun pe un taler al cumpenei, iar pe celălalt taler pun
brânza mea. Am grijă mereu ca balanţa să fie în echilibru. Acum...dacă nu o fi chiar un
kilogram...asta nu o mai pot spune", continuă omul încurcat.
Ţăranul care venise să se plângă de înşelătoria celuilalt a înţeles atunci că acela nu
intenţiona să fie necinstit, ci pur şi simplu, îi măsura cu măsura cu care şi el primea
marfa. Ruşinat peste măsură, plecă fără a mai scoate vreun cuvânt.
Aşadar, atunci când minţim sau nu acţionăm întru totul corect, ar trebui să ne gândim nu
doar că putem prejudicia grav pe cineva, ci că am putea fi noi înşine cei prejudiciaţi de
rezultatele propriilor nostre acţiuni necinstite.
"...cu ce măsură măsuraţi, cu aceea vi se va măsura şi vouă".
