"- La culcare Vali! E tarziu si copiii deja dorm la ora asta!", se auzi bunicul urcand scarile spre camera lui Vali.
"- Bine, bine, bunule. Ma culc! Dar imi spui te rog o poveste?"
Un zambet mare sa arata pe sub mustata mare si alba a bunicului si o stralucire misterioasa ii lumina o clipa ochii. Erau momentele cele mai placute pentru el. Sa isi tina nepotul in brate pana adoarme si sa ii spuna o poveste plina de povete…
"- A fost odata, ca niciodata, o lume in care traiau numai copii. Erau mult mai micuti decat suntem noi oamenii, erau cam de marimea unor fluturi.
Si ce era mai interesant e ca fiecare traia intr-o mica sfera, transparenta, ca de sticla. Dar ei nu stiau de existenta ei, la fel cum pestele care traieste in apa nu vede apa …
Aceste sfere, mingi transparente, aveau o calitate speciala: daca erau curate atunci pluteau, iar copilul care traia inauntrul ei se simtea usor, confortabil. In plus putea sa vada totul foarte clar. Daca in schimb erau murdare, copilul dinauntru se simtea greu, apasat, rece, iar lumea din jur ii aparea mai intunecata, parca tot cerul ar fi plin de nori de furtuna.
Copiii din sferele perfect curate puteau sa zboare daca doreau. Iar daca se inaltau sus de tot, ajungeau in lumea oamenilor mari. Acolo "dispareau" multi dintre cei care isi "luau zborul".
Inima lor avea si ea o calitate: atunci cand copilul avea un gand bun pentru alt copil, din inima lui pleca o raza alba de lumina spre sfera copilului la care se gandea. Iar asta curata locul unde atingea sfera, daca aceasta era murdara. Tot asa, gandul rau trimitea o raza intunecata care murdarea sfera copilului catre care era trimisa.
Doar ca nici un copil nu putea sa vada razele de lumina si ce fac ele. Puteau insa sa simta ca sunt mai usori si ca "parca plutesc", ca "cerul e senin". Tot asa simteau si efectele gandurilor rele, se simteau apasati si cu "cerul intunecat", vedeau totul in "negru". "
"- Pai si atunci , daca nici un copil nu vedea razele, cum puteau ei sa stie si sa primeasca numai ganduri bune? Ca sa poata zbura si ei in lumea "oamenilor mari" ? "
"- Pai Vali, cei care faceau fapte bune, ajutau pe altii, aveau o vorba buna de spus cuiva, ii trimiteau celui ajutat o raza alba care ii facea "bine". Copilul ajutat se simtea mai bine dupa ajutorul primit si asa ei se gandeau de bine pentru cel care i-a ajutat si trimiteau o raza alba …"
"-Da! Am inteles! Cu cat ajutau mai multi copii, cu atat primeau mai multe raze albe si sfera lor devenea usoara si ei puteau zbura!"
"- Asa e Vali, ai inteles. La fel se intampla si cu cei care jigneau sau faceau rau cuiva. Cel ranit trimitea un gand negru si murdareau sfera celui care le-a facut rau. Acesta din urma se simtea tot mai rau si devenea tot mai intunecat si din nou faceau rau altcuiva. Vezi Vali, in felul asta poti sa intelegi ca este adevarat ca cel ce face bine cuiva, isi face bine lui. Iar cel care face rau cuiva isi face rau lui."
"- Uff bunule, tu ai dreptate. Am sa incerc sa fiu bun cu toata lumea. Sa le zambesc, sa le spun o vorba buna. Poate asa am sa primesc si eu mai multe raza albe …"
Adormit, Vali se visa deja intr-o sfera transparenta, printre multi alti copii. Dar, pentru ca el stia "secretul", putea sa vada razele albe si razele negre cum se intreteseau intre ele si legau inimi de sfere.
Ar fi vrut sa le spuna tuturor, dar ceilalti nu "vedeau". Ar fi vrut sa …
***
Daca faci bine, tie iti faci bine. Daca faci rau, tie iti faci rau. Sau "culegi ceea ce semeni".
Poti sa faci un mic experiment: Incearca 10 zile la rand sa faci numai bine, sa ajuti, sa spui o vorba buna, sa zambesti oamenilor cu care stai de vorba. Vei vedea cum "cerul" tau va deveni de vara, vei simti ca "plutesti", vei vedea ca lucruri bune incep sa se intample mai des ca inainte. Dar mai mult decat atat, vei vedea ca , ca prin minune, lucruile "negre" te vor ocoli.
