“- Vali! Valiiii! Hai la culcare! Repede!”
“- Bine bunule, bine. Uff, iarasi trebuie sa ma culc asa de repede?”
“- Vali, stii ca trebuie sa te odihnesti. Haide, maine e inca o zi …”
“- Bine … “ si cu o mutrisoara de suparici se rostogoli in patul care il astepta. Alb, curat, perfect …
“- Bunule, oare o sa ajung vreodata PERFECT?”
“- Pai deja esti Vali! Ce vrei mai mult decat cum esti tu in fiecare zi?”
“- Ei bunule, stii tu. “
“- Nu stiu. Ia spune-mi, cum adica sa fii perfect?”
“- Pai … “ se gandi Vali o clipa uitandu-se atent la cearceaful si plapuma albe … “ pai cum ar fi ALBUL. Albul este PERFECT. Sau … cum ar fi AURUL. Si el este perfect, nu e asa?”
“- Hmmm, Vali … Alb? Aur?
Stii, a fost odata un om care isi dorea sa ajunga perfect. El nu stia ca este deja perfect asa cum este el si ca ar trebui sa fie multumit, fericit. Asa ca in permanenta le cauta cum sa ajunga PERFECT.
De nenumarate ori, inainte de culcare el se ruga cu ardoare la Dumnezeu sa il faca perfect.
Intr-o seara i-a venit in minte sa ii ceara lui Dumnezeu ca el sa fie perfect ca si ALBUL. Si ca totul in jurul sa si in viata sa sa fie de un alb perfect.
Dimineata cand s-a trezit, a deschis ochii larg si totul, dar chiar TOTUL, era ALB! Un alb PERFECT si stralucitor!
Dar … nimic altceva! Parea ca nimic nu exista ci doar un ocean alb. S-a dat jos din pat dar s-a lovit de un scaun. Dupa inca un pas s-a lovit de masa. S-a lovit pentru ca nu le putea vedea. Totul era alb!
S-a speriat foarte tare si cu lacrimi in ochi s-a rugat la Dumnezeu sa il faca perfect ca si aurul. Sa fie inconjurat de aur!.
S-a culcat iar dimineata cand s-a trezit ce sa vezi? Minunatie mare!
Totul era asa cum si-a inchipuit! Totul era PERFECT! Tot ceea ce cu doua zile inainte era din fier, aluminiu, ruginite si urate la vedere, acum erau de un aur stralucitor! Totul era minunat! Era chiar mai frumos decat isi imaginase el!
Doar ca in curand si-a dat seama ca stalpii de sustinere de la casa, care erau inainte din fier, acum au inceput sa se indoaie sub greutatea casei pana ce casa aproape s-a prabusit! La fel si sapa pe care a vrut sa o foloseasca, s-a indoit la prima lovitura in pamant! Si cuiele pe care a vrut sa le foloseasca la reparatul casei se indoiau la prima lovitura de ciocan. Pentru ca aurul este moale. Mai moale ca si fierul. Si totul era acum, asa cum si-a dorit … de AUR!
Si-a dat seama atunci omul nostru ca viata lui era perfecta inainte, asa cum era ea. S-a si s-a rugat din nou. S-a rugat ca totul sa fie ca inainte!
S-a trezit dimineata si a plans de bucurie cand a vazut vechea lui sapa ruginita si stalpii casei cu vopseaua cojita pe ici pe colo. Si scaunul de lemn! Si masa cu oalele de pamant ars! “
“- Vezi Vali, tu deja esti perfect, esti asa cum trebuie sa fii. Totul in jurul tau este cum trebuie sa fie, Fara culoare nu ai putea vedea nimic in jurul tau. Fara fier, nu ai putea sa folosesti uneltele … “
Vali nu a mai raspuns caci deja era pe taramul visului … Visa ca este un pictor care umplea cu culoare marea panza alba (si perfecta) a vietii lui …
