“- Dragul bunului, ce e cu tine? De ce esti asa de suparat? Ce s-a intamplat?”, il intreba bunicul pe Vali care abia se abtinea sa nu planga.
“- M-a certat doamna invatatoare!”
“- Pai de ce? Ce ai facut?”
“- Eu si cu Raul ne-am certat. si doamna invatatoare a zis ca amandoi avem dreptate si ne-a pedepsit pe amandoi pentru ca ne-am certat. Dar eu am avut dreptate, nu el! Nu se poate amandoi sa avem dreptate!”
“- Dreptate in legatura cu ce? Ia spune-i tu lui bunul …”
“ - Pai Raul a zis ca ochelarii doamnei invatatoare au lentilele negre iar eu am spus ca le are transparente, nu negre! si asa si erau! Eu am avut dreptate! Cand doamna invatatoare ne-a despartit, in clasa, ochelarii ei aveau lentilele transparente, nu negre cum a zis el. A avut vedenii probabil …”
“- Hehehe, dragul bunului, pai poate e asa cum a zis doamna invatatoare, poate ca amandoi aveti dreptate.
Poate ca ochelarii ei au lentile care la lumina soarelui se inegresc si Raul a vazut ochelarii afara, la lumina soarelui, iar tu i-ai vazut in clasa, unde nu este soare si lentilele sunt transparente. Uite, am si eu o pereche. Maine am sa iti arat, acum e intuneric afara. Ai sa vezi ca se poate amandoi sa aveti dreptate, chiar daca vorbiti despre acelasi lucru in contradictoriu.
Hai, la culcare acum. Somn usor si …”
“- Bunule, eu nu inteleg. Cum se poate sa avem amandoi dreptate? Hai, explica-mi. Te rooog…”
Dupa o clipa de gandire, bunicul lua o moneda si i-o arata lui Vali. Cu o fata a monedei spre Vali si cu alta spre el.
“- Spune-mi Vali ce are desenat banutul pe el?”, intreba bunicul.
“- Pai e simplu! Scrie ’10 bani’!”
“- Nu e adevarat!”, zise bunicul, “are desenat pe el o stema!”
“- Nu!”, isi apara Vali dreptatea, “scrie ’10 bani’! Chiar nu vezi?”
Atunci bunicul a intors moneda pe cealalta fata. Vali a vazut desenat pe ea o stema!
“- Hai sa iti mai spun o poveste”, zise bunicul
Intr-un sat de la campie, traiau doi prieteni buni: Ionel si Vasile. Ei aveau pamanturile pe care le cultivau, lipite intre ele.
Intr-o zi, pe cand cei doi prieteni lucrau impreuna, fiecare pe pamantul lui, vorbind vrute si nevrute, a trecut pe poteca ce le despartea pamanturile, inteleptul satului, un mosneag pe nume Ilie.
Acesta i-a salutat pe cei doi si a trecut mai departe.
Dupa ce Ilie a trecut, Ionel ii spuse razand prietenului lui cel bun
“- Vasile, ai vazut ce haine albe avea Ilie? Parca mergea la insuratoare!”.
“- Ce haine albe mai Ionele? Erau negre! Cred ca mergea la vreo inmormantare!” ii raspunse tot razand Vasile.
“- Mai Vasile, erau albe, ce naiba? iti razi de mine?” il apostorfa Ionel pe Vasile.
“- Ba erau negre!” sari Vasile. si se luara la incaierare. Unul sustinea ca Ilie avea haine albe, iar celalalt ca le avea negre.
Tocmai cand se luau la tranta, Ilie aparu de unde fusese plecat, s-a intors pe acelasi drum si i-a despartit, spunandu-le ca nu e frumos ca ei, doi oameni maturi si prieteni pe deasupra, sa se ia la harta, oricare ar fi fost motivul.
Spre surprinderea lui, Ionel vazu ca de data asta Ilie era imbracat in negru.
“- deci a avut dreptate Vasile!”, isi spuse Ionel.
La fel si Vasile, vazu ca Ilie era imbracat in alb!
Si-au cerut scuze unul celuilalt, dar din nou au ajuns sa se ia la harta. Fiecare sustinea acum ca Ilie era imbracat exact in culoarea opusa!
Razand, Ilie i-a despartit si le-a aratat ca amandoi aveau dreptate! Avea un costum special: jumatate era alb si jumatate era negru!
Si el, Ilie, a vrut sa le arate celor doi prieteni ca amandoi pot avea dreptate in legatura cu acelasi lucru, chiar daca sustineau exact opusul!
***
Aidoma lui Ionel si Vasile, multe sunt situatiile in care doi prieteni sau colegi ajung sa se ia la harta sustinand ca fiecare are dreptate, vorbind despre acelasi lucru.
Sunt atat de orbiti de adevarul lor incat nu lasa pe celalat sa isi explice adevarul lui.
Poate ca daca ar exista rabdarea necesara pentru a asculta, misterul s-ar deslusi, la fel cum Ilie le-a explicat celor doi ce fel de costum poarta …
