A fost odata o familie de vrabiute.
Mare bucurie a fost atunci cand a iesit din gaoace primul lor pui! Mandrii de el, parintii si-au jurat ca vor avea grija de el pana la sfarsitul zilelor lor!
Saptamanile au trecut in zbor, puiul lor era dolofan si cu penele crescute. Nici nu ai mai fi zis ca e pui, doar culoare ciocului il mai trada.Inca avea "cas la gura".
Neobositi, intr-un permanent dute-vino, mama si tatal vrabie aduceau de-ale gurii puiului lor. Ba o rama, ba o seminta, ba un gandacel. Ce mai, aveau grija de el ca de viata lor!
In cuiburile alaturate, alti pui, iesiti pe lume chiar dupa el, deja luau primele lectii de zbor. Mai vroiau, mai nu vroiau, ciripeau in gura mare, parintii lor ii aruncau pur si simplu peste marginea cuibului … Unii se mai loveau, altii, parca ar fi fost nascuti invatati, planau de la prima incercare.
Puiul nostru, mare si gras, statea si isi radea singur de ceilalti chinuiti de parinti. Ba cateodata de-a dreptul se rostogolea de atata ras.
"Ce prostanaci. Si ce parinti rai au! Sa nu le mai dea de mancare si sa ii alunge din cuib! Oare nu se gandesc ca pot sa cada pe pamant si ii va manca pisica?"
Timpul a trecut ca intr-un basm .. Odata cu el a trecut si vara, frunzele pomului in care se gasea cuibul au cazut si ele si uite, primii fulgi au inceput sa cada. In scurt timp totul era alb. Si tot mai frig. Si tot mai foame.
"Unde or fi mama si tata? Ei nu se gandesc ca imi este foame?"
Dar mama si tata gaseau din ce in ce mai greu ceva de mancare. Si faceau drumuri tot mai departe de cuib. Pana in acea zi cand, de frig si de foame si din cauza departarii nu au mai ajuns …
La un moment dat toate vrabiile s-au ridcat si ca la un semn, si-au luat zborul pentru ca una din ele a gasit ceva de mancare. Si le-a chemat pe toate.
Impins de foamea care nu-i mai dadea pace s-a aruncat si el peste marginea cuibului, asa cum facusera si ceilalti pui. Dar aripile neantrenate se dovedira neputincioase pentru greutatea prea mare a puiului indopat.
S-a rostogolit in zapada de la poalele copacului.
"Miau …", a fost ultimul lucru pe care l-a auzit. A mai apucat sa vada colti, ghiare …
***
Prea multa protectie duce la o pereche de "aripi" neantrenate pentru a sustine un corp prea greu pentru a pluti pe vantul vietii …
