Cu limbi rosietice, fierbinti, focul danseaza in soba. Doar trosnetul lemnelor arse mai tulbura din cand in cand scartaitul ritmic al balansoarului vechi al bunicului.
Isi facusera un obicei din a sta in fiecare seara, din aceste zile de vacanta din preajma sarbatorilor de iarna, in fata sobei depanand cate o poveste ...
Vali statea ghemuit in bratele bunicului si privea direct in gura balaurului acesta ros, cu multe limbi, care inghitea necontenit lemnele cu care bunicul il hranea ...
Vocea calma, caldura din camera si dansul limbilor de foc ii deschisera lui Vali o alta lume :
**********************************
La usa veche, mancata de timp, ciocani cu sfiala Trancanici.
"- Intra!" se auzi o voce ferma.
Trancanici deschise cu sfiala usa si i se adresa Inteleptului satului:
"- Inteleptule, am venit sa te vad. Am o mare problema si cred ca numai tu ma poti ajuta."
" - Spune Trancanici, despre ce e vorba? Si o sa vedem daca iti pot fi de ajutor sau nu"
"- Ei bine Inteleptule, toata lumea de aici din sat e suparata pe mine si nu mai stiu ce sa fac sa ma ierte. Am incercat in fel si chip dar nimeni nu vrea sa ma creada si nimeni nu mai vorbeste cu mine!"
"- Dar ce ai facut Trancanici, de i-ai suparat pe toti?"
"- Pai, nu am facut mare lucru. Doar ca atunci can m-am intalnit cu vecinii mei, am spus lucruri neadevarate despre cei de la capatul ulitei"
"- Si de ce ai facut asa ceva, Trancanici?"
"- Ei, sa ma dau si eu mare, sa fiu interesant. Dar la cei de la capatul ulitei, i-am vorbit pe vecinii mei. Numai ca intr-o zi, la iarmaroc, ne-am intalnit cu totii si atunci a iesit minciuna la iveala. Si de atunci nu mai vorbesc cu mine. Degeba le-am zis ca nu am facut nici un rau si ca au fost doar niste vorbe. I-am rugat sa ma ierte dar nu vor sa ma asculte. Si mai rau este ca ei au povestit si la ceilalti si acum nimeni nu mai vorbeste cu mine. Ce sa fac sa ma ierte, Inteleptule? Au fost doar niste vorbe!"
"- Trancanici, tu crezi ca niste vorbe neadevarate nu fac rau si sunt doar vorbe?"
"-DA! Spune-mi te rog, poti tu sa vorbesti cu ei si sa ii indupleci? O sa fac orice imi ceri!"
"- hmmm" isi spuse Inteleptul in barba. "- zici ca faci orice? Ei bine, uite cum facem : am sa iti dau de indeplinit ceva si, daca duci la capat cu bine, am sa vorbesc cu toti ca sa te ierte"
"- Orice! multumesc Inteleptule. Spune-mi, spune-mi ce trebuie sa fac?"
"- Pai pentru inceput, ia perina asta", ii spuse Inteleptul si ii inmana o perina. "Mergi, urca-te pe acoperisul casei tale si scoate toate penele din ea si arunca-le. Apoi vii degraba la mine"
Uitand si sa inchida usa dupa el, Trancanici se arunca val-vartej spre casa.
Se sui repede pe acoperis, sfasaie perina si arunca toate penele. Vantul se umfla deodata si penele se imprastiara in cele patru zari.
Bucuros ca fusese o treaba usor de indeplinit, se intoarse victorios la Intelept.
"- Inteleptule, gata! A fost foarte usor! Sa vezi cum mai zburau penele, hahaha! Acum vorbesti cu ei ca sa ma ierte?"
"- Stai nitel, ca nu s-a terminat sarcina, Trancanici! Acum, mergi frumos si aduna toate penele, refa perina si adu-mi-o inpoi. Daca duci la bun sfarsit acest lucru atunci voi vorbi cu oamenii"
Trancanici o rupse la fuga, doar-doar vantul nu imprastie toate penele.
Degeaba se chinui Trancanici, cat fu ziua de lunga. La lasarea serii avea o mana de pene in ceea ce fusese odata o perina umflata si frumoasa.
Acum a inteles!
Nu arunca cu vorbe in vant, caci se imprastie si, o vorba spusa nu o mai poti lua inapoi. Cantareste bine ce spui, inainte sa arunci "penele in vant" de pe acoperisul casei tale!
