Paul era un băieţel de zece ani foarte alintat de părinţi fiindcă era singurul lor fiu, dar şi fiindcă avea o fire bolnavicioasă. Pe măsură ce creştea era tot mai neascultător, iar părinţii nu ştiau cum să se mai poarte cu el.
Familia avea şi un câine- Hector, un labrador de care toţi trei erau foarte ataşaţi.
Într-o vară, mătuşa lui Paul, recent măritată, a venit cateva zile în vizită la sora sa împreună cu soţul ei. S-a întamplat să fie martora unor episoade neplăcute, în care se dovedea proasta educaţie a copilului.
Pe cînd se juca Paul într-o zi în spatele gărduţului viu, de unde nu putea fi observat, a auzit o convorbire între unchii săi şi a rămas pe gânduri.
"
- Dragule, spunea mătuşa, credeam că îmi doresc un copil. Dar acum sunt sigură că nu mai vreau. Uită-te la nepotul meu şi la toate necazurile pe care i le face surorii mele. Mai degrabă aş creşte un câine. Cred că Hector îi apreciază mai mult pe stăpânii săi decât o face Paul, care e copilul lor
."
Lăsând jucăriile la o parte, Paul a început să reflecteze. Se gândea că mătuşa sa ar putea avea dreptate. Cu lacrimi în ochi, a urcat repede în camera lui şi le-a scris părinţilor următoarea scrisoare:
" Dragi părinţi,
Niciodată nu v-am mulţumit pentru tot ce îmi oferiţi. Întotdeauna am considerat că mi se cuvine şi întotdeauna am avut pretenţia să îmi oferiţi mai mult.
Astăzi mi-am dat seama că mă port mai rău decat un câine. Lui Hector i-aţi făcut o cuşcă de lemn ca să doarmă, îi daţi de mancare de două ori pe zi şi uneori uitaţi să îl scoateţi la plimbare.
Cu toate acestea, în fiecare dimineaţă cand ieşiţi pe prispă, el vă întamplină dând bucuros din coadă, mănancă fiecare os şi fiecare bucăţică de paine, vine înapoi cînd îl strigaţi, ne păzeşte curtea, vă ascultă când îi spuneţi să nu treacă prin straturile cu flori şi vă linge mâna în semn de recunoştinţă.
Eu în schimb, ţip la voi în fiecare zi, fac mofturi chiar şi la cea mai bună mâncare, nu mă apuc de teme atunci când îmi spuneţi, vă mint cateodată. Mereu vreau să am mai mult decat ceilalţi copii şi mereu mi se pare că sunt îndreptăţit să cer cat mai mult.
Şi niciodată nu mulţumesc pentru ceea ce primesc.
Vă înţeleg dacă îl iubiţi pe Hector mai mult decât pe mine".
Comportamentul lui Paul s-a schimbat radical din ziua aceea, dar părinţii nu bănuiau cărui fapt se datora această schimbare.
Se întâmplă ca exemple neînsemnate sau evenimente minore să schimbe viziunea noastră sau modul de a ne comporta şi de a ne trata semenii. Important este să nu ne fie ruşine să recunoaştem că am greşit şi să adoptăm schimbări benefice pentru noi şi pentru cei cu care relaţionăm.
