Pe o alee veche, pietruita si strajuita de copaci batrani, ursuzi si desi, se zareste o casuta paraginita, care candva fusese primitoare, ingrijita, atragatoare. Pe prispa sta o pisica si-si face toaleta, iar cativa pasi mai incolo, se afla cusca unui catel, ce sta plictisit pe burta, si misca din cand in cand din urechi.
Perdeaua de la una dintre ferestre este data la o parte de o mana osoasa, cu degete subtiri si tremurande. Chipul trist si brazdat de riduri al unui batran se iveste timid, cu sprancenele adunate deasupra nasului drept, ochii stralucind ca niste licurici in noapte din cauza lacrimilor adunate sub streasina pleoapelor grele de ani, de dor, de singuratate.
"- Nu merit sa mai traiesc! Nu am pentru cine..", sopti batranul.
Cu pasi apasati, iesi din casa, luand unditele din coltul prispei, fara a se uita. Se indrepta agale spre mare, in zona digului.
Catelul porni plictisit si somnoros dupa stapan.
"- Ce pofta de viata ai si tu, Grivei. Daca as fi un stapan vesel si jucaus, ai avea alta stare, dar asa..."
Batranul Avram a mers tacut pana la la dig. S-a asezat linistit, si-a ordonat unditele, si astepta. Gandurile au inceput sa zboare hoinare, privind spre nori, spre valuri, spre soarele ce ii modifica pozitia pe cer.
"- Dac-as fi avut un copil, viata mi-ar fi fost senina, iar batranetea frumoasa si usoara."
Din valuri se auzi o voce calda, suava, melodioasa.
"- Iti doresti un copil acum la batranete?"
"- Ei, orice ai fi, nu ai dreptul sa glumesti pe seama unui om batran si trist!"
"- Dar nu glumesc. Vorbesc foarte serios."
"- Da, imi doresc un copil, caruia sa-i las agoniseala mea de o viata."
"- Bine, atunci mergi pe malul marii si cauta cea mai mica, mai murdara si mai firava scoica. O iei acasa, o speli, o lasi intr-un pahar cu apa si te rogi intreaga noapte sa ai un copil. Dimineata, dorinta ta va fi implinita.
"
Vocea se stinse, iar fumul cu o forma ciudata de deasupra marii a disparut.
Batranul a ramas uimit, si cu sufletul bucuros si zambet pe chipul ridat, a pornit in cautarea scoicii. Cu multa atentie, verificand scoicile iesite in cale, caci parca le auzea chemandu-l:
„Aici sunt! Pe mine ma cauti! Eu sunt scoica ce iti este harazita!”.
Avram a cautat pana la caderea serii. Era speriat ca nu va gasi ce trebuie, cand, dintr-o data, la varful piciorului, o scoica extrem de mica, cat gamalia unui ac, spera sa nu fie calcata de picorul urias.
"- Draga de tine!, grai batranul. Vei merge cu mine si te voi ingriji !"
Avram aseza scoica intr-o batista, si o tinea cu atentie in palma, sa nu o striveasca. Mergea grabit, aproape alergand. Acasa, a spalat cu dragoste si multa grija scoica, care stralucea vazand cu ochii. A lasat-o intr-un vas cu apa, si a stat toata noaptea in genunchi rugandu-se din tot sufletul, cu lacrimi siroind pe obraji, pentru indeplinirea dorintei sale. Oboseala, plansul l-au epuizat, astfel incat zorii zilei l-au gasit dormind. Razele jucause ale soarelui ii mangaiau fata, si s-a trezit. Speriat, s-a indreptat spre locul unde lasase vasul cu scoica. L-a privit atent, dar scoica nu mai era acolo.
invartindu-se din colt in colt, batranul ajunse pe prispa.
"- Buna dimineata tata, se auzi o voce placuta. M-am gandit sa-ti fac o surpriza si am inceput sa deretic prin curte, caci nu voiam sa te trezesc."
Lui Avram, nu-i venea a-si crede ochilor. O mandrete de fata statea inaintea lui si tocmai ce-i spusese tata. Dorinta i se implinise!.
Pe zi ce trecea, casa stralucea de curatenie, mancarea era gustoasa si diversificata, batranul era tot mai fericit.
Pisica si Grivei erau alintati si jucausi. Fata si batranul mergeau zilnic pe malul marii.
Cerul, valurile, scoicile, pestii.... ii iubeau pe copila si pe batran. Fericirea din ochii lor, zambetul si candoarea fetei alinau dureri si tristeti.
Puterea gandului si a implinirii este miraculoasa....
