Dan este tipul de om pe care ti-ar placea sa-l cunosti. El este întotdeauna bine dispus si are întotdeauna ceva pozitiv de spus.
Daca cineva îl intreaba cum îi merge, el raspunde:
"- Daca ar fi mai bine de atât, ar fi nevoie de doi oameni pentru atâta bine!"
Esteun optimist. Daca un coleg are o zi rea, Dan reuseste întotdeauna sa-l faca sa vada partea pozitiva a situatiei.
Am devenit curios si într-o zi l-am întrebat:
"- Nu înteleg, nu este cu putinta sa fii optimist în toate zilele! Tu cum reusesti?"
Dan îmi raspunse:
"- În fiecare zi când ma trezesc, stiu ca am doua posibilitati: pot sa aleg sa fiu bine dispus sau pot sa aleg sa fiu rau dispus. Eui aleg iontotdeauna sa fiu bine dispus.
Când mi se intâmpla ceva rau, pot sa aleg între a fi victima sau pot sa aleg sa învat din ce mi s-a întâmplat. Eu aleg sa învat.
De fiecare data când cineva vine la mine sa se lamenteze pentru ceva, pot sa aleg între a-i accepta plângerile sau pot alege sa-l ajut sa vada latura pozitiva a vietii. Eu aleg întotdeauna partea buna a vietii."
"- Dar asta nu este întotdeauna asa de usor!" i-am spus.
"- Ba da, este", zise Dan. "- Intreaga viata este o paleta de optiuni.
Când îndepartezi din viata tot ceea ce nu conteaza cu adevarat, totul devine o chestiune de optiuni. Depinde de tine sa alegi cum sa reactionezi la diverse situatii, tu trebuie sa decizi cum sa-i lasi pe altii sa-ti influenteze atitudinea fata de viata.
Tu singur esti cel care alege sa fii bine sau rau dispus. Pâna la sfârsit tu esti acela care decizi cum sa-ti traiesti viata!"
Dupa aceasta discutie am pierdut legatura cu Dan fiindca mi-am schimbat locul de munca, dar adesea ma regaseam gândindu-ma la cuvintele lui atunci când optam pentru ceva în viata în loc sa reactionez la evenimente.
Apoi am aflat ca Dan a avut un accident groaznic la locul de munca, a cazut de la 18 metri înaltime si dupa o operatie de 8 ore si o îndelungata spitalizare a iesit având o placa de otel în spate. M-am dus sa-l vad si l-am întrebat daca se simte tot atât de bine.
"- Vrei sa vezi cicatricile mele?"
"- Dar cum faci sa ramâi pozitiv dupa ce ti s-a întâmplat?"
"- În timp ce cadeam, primul lucru care mi-a venit în minte a fost copilul meu. Apoi în timp ce zaceam pe pamânt, mi-am zis ca pot sa aleg între a muri si a trai. Si am ales sa traiesc!"
"- Dar nu ti-a fost frica?"
"Atunci când m-au dus la spital si am vazut expresiile fetelor surorilor si doctorilor, mi-a fost frica fiindca era de parca se uitau la un om mort.
Apoi un infirmier m-a întrebat daca am alergie si am raspuns: DA!
Toti m-au privit si atunci am urlat: sunt alergic la gravitatie! Toti au izbucnit în râs, si eu le-am spus: acum operati-ma ca pe un om viu, nu ca pe unul care e deja mort!"
Dan m-a învatat ca în fiecare zi avem posibilitatea de a alege sa traim o viata deplina.
Si este inutil sa fim mereu îngrijorati pentru mâine fiindca fiecare zi vine cu 'grijile' ei cu care trebuie sa traim. Si mâine ne vom ingriji la 'grijile' de mâine.
La urma urmei, azi este ziua de mâine pentru care îti faceai griji ieri!
>>trimisa de Cristina RACIANU
