"Povestea spune ca a fost odata un om, care si-a pedepsit fetita in virsta de 5 ani, pentru ca a risipit o hirtie aurie de impachetat,foarte scumpa.
Omul statea rau cu banii si a devenit si mai suparat cind a vazut ca fetita a
folosit hirtia respectiva ca sa decoreze o cutie si sa o puna sub bradul de Craciun.
Cu toate acestea, fetita a adus tatalui ei cadoul in dimineata
urmatoare spunindu-i:
"- Acesta este pentru tine, taticule".
Tatal a fost rusinat de reactia lui furioasa de cu o zi in urma, dar
supararea lui se arata din nou cind vazu ca, de fapt, cutia era goala.
El i-a spus pe un ton raspicat:
"- Nu stiai, domnisoara, ca atunci cind dai un cadou cuiva, trebuie sa pui ceva in el?"
Fetita s-a uitat in sus spre tatal sau, cu lacrimi in ochi, si a
zis:
"- Taticule, cutia nu este goala. Am suflat in ea atitea saruturi
pina cind s-a umplut."
Tatal a ramas perplex. In genunchi, si-a imbratisat fetita rugand-o sa-l ierte pentru supararea lui fara rost.
La scurt timp dupa aceasta, micuta a murit intr-un accident si se
spune ca tatal ei a tinut acea cutie aurie langa patul sau tot restul vietii.
Si, de cite ori se simtea descurajat, sau avea de infruntat situatii dificile, deschidea cutia si lua un sarut imaginar care-i dadea putere.
Morala:
Fiecare dintre noi primim o cutie aurie cu dragoste neconditionata si
saruturi de la copiii nostri, de la familie, de la prieteni.
Nu putem avea altceva mai pretios decit asta!
