Traia odata o fata singuratica ce cauta cu disperare iubirea.
Intr-o zi pe cand se plimba prin padure, fata a gasit doi pui de pasarele cantatoare. Ea le-a luat acasa si le-a pus pe amandoua intr-o colivie.
Fata le.a dat de mancare si in scurt timp pasarile au inceput sa creasca in puteri. In fiecare dimineata ele o trezeau si o salutau cu un cantec minunat. Fata simtea o iubire profunda pentru pasari. Ei ii placeau atat de mult cantecele pasarilor incat si-ar fi dorit ca melodiile acestora sa dureze o vesnicie .
Intr-o zi ea a lasat usa coliviei deschisa... Pasarea cea mai mare si mai puternica dintre ele, a zburat atunci iesind afara din colivie.
Fata a urmarit-o in timp ce se rotea in aer in jurul ei. Ii era frica ca pasarea avea sa zboare si sa nu se mai intoarca. Astfel ca, in momentul in care pasarea se apropie de ea, ea o prinse brusc si cu salbaticie din zbor.
A apucat-o si a tinut-o apoi strans in maini. Inima ei se bucura acum de succesul pe care il reputase. Dar, imediat a simtit ca pasarea pe care o tinea strans in mainile ei nu mai opunea rezistenta si nu se mai misca. Ea a deschis atunci mana, uitandu-se atunci cu spaima si infrigurare la pasarea moarta.
Apucarea brusca, cauzata de iubirea ei disperata, o omorase.
Fata a observat apoi cealalta pasare, iesind si ea afara pe usa coliviei…
A vazut nevoia acesteia de libertate, nevoia de a zbura pe cerul albastru si liber. Ea luat pasarea in maini si a ridicat-o incet deasupra capului. Pasarea si-a luat apoi zborul.
S-a invartit odata, de doua ori, de trei ori… Fata a privit cu incantare bucuria pasarii aflata in libertate. Inima ei nu se mai gandea la pierdere. Ea vroia ca pasarea ei sa fie fericita.
Dintr-o data, pasarea zbura mai aproape si mai aproape si pana la urma se aseza pe umarul fetei. Aici incepu sa cante cea mai dulce melodie pe care o auzise vreodata fata.
Morala: cea mai rapida cale de a pierde dragostea cuiva este aceea de a o tine prea strans… Cea mai buna modalitate de a o pastra e de a-i darui “aripi”…
