A fost o data ca niciodata un om care a invatat sa ajunga printre stele.
Omul nostru a invatat ca o data ce a gasit drumul, nimic nu il mai putea opri. De fiecare data cand se intorcea printre oameni, avea succes in tot ceea ce dorea. Oamenii se aruncau in fata lui, oferindu-i daruri de fel si chip.
Incetul cu incetul, omul nostru a invatat sa foloseasca drumul secret catre stele pentru a avea tot ceea ce si-a dorit.
Nu dupa multa vreme, o stea i-a vorbit pentru prima data:
"-Dragul meu om, printre stele poti sta numai daca duci inapoi fara sa accepti nimic. Numai daca dai fara sa primesti in schimb. Aceasta este regula universului."
Omul a ramas cu gura cascata. Steaua care i-a grait l-a fascinat atat de mult pentru o vreme incat s-a oprit in fiecare zi, ore in sire, numai ca sa o priveasca. Dar nu i-a ascultat sfatul. A continuat sa foloseasca lumina stelelor pentru propria sa lacomie.
Anii au trecut si omul nostru a imbatranit. Clipa mortii a sosit intr-un final si omul nostru s-a trezit de-o data printre stele, fata in fata cu steaua graitoare.
"-Bine ai venit printre noi. Dar ma tem ca nu poti ramane aici. Va trebui sa dai inapoi tot ce ai luat de la oameni si va trebui sa faci asta pana cand nu mai datorezi nimic. Nu poti ramane printre noi ca sa admiri frumusetiile universului. Va trebui sa muncesti."
"-Acum intelegi ca suntem ceea ce facem in momentul vietii cat si dupa moarte."
