Sonia se pregătea de zor pentru venirea unor oaspeţi importanţi.
A preparat cu multă migală mâncăruri alese, şi-a cumpărat tacâmuri noi, a făcut curăţenie prin casă o săptămână şi, mai pe scurt, a făcut toate pregătirile necesare pentru a-i întâmpina cum se cuvine.
În ziua venirii musafirilor, gospodina era foarte neliniştită. Deşi se chinuise atâta să iasă totul bine, acum i se părea că se ivesc tot felul de probleme. Parcă faţa de masă pe care o pregătise cu doua zile înainte nu era chiar aşa de albă, tapiţeria de pe un scaun se agăţase puţin, unul din vecini se apucase de renovări şi zgomotele produse păreau de nesuportat!
Femeia s-a dus la vecin să-l roage să înceteze o vreme pentru că trebuia să primească oaspeţi importanţi. Acesta a fost de acord cu rugămintea ei.
Apoi, femeia s-a gândit că ar avea suficient timp să meargă la cel mai apropiat magazin să cumpere o faţă de masă.
Întorcându-se de la magazin, i-a venit o altă idee: să treacă pe la croitorie să vadă dacă nu are croitoreasa vreun rest de material care se aseamănă cu tapiţeria de pe scaunele ei pentru a acoperi partea agăţată.
Croitoreasa i-a spus că mai are câteva materiale la un alt atelier şi i le-ar putea arăta pe acelea. Femeia şi-a zis că trebuie să fie totul perfect, iar un scaun agăţat le-ar putea face oaspeţilor o impresie greşită despre ea. Aşa că a acceptat să meargă să vadă materialele de la celălalt atelier, în speranţa că invitaţii vor mai zăbovi pe drum.
Ajungând într-un suflet acasă, ea a găsit în uşă următorul bilet:
“- Sonia, noi eram foarte, foarte grăbiţi. Aşa că, din moment ce nu te-am găsit, nu am mai putut aştepta. Ne-ar fi făcut plăcere să stăm de vorbă pentru un sfert de oră, dar poate că ai avut ceva mai important de făcut.”
Atunci, Sonia s-a întristat foarte tare. Dacă ar fi ştiut că vizita lor urma să fie atât de scurtă, cu siguranţă nu şi-ar mai fi pierdut timpul cu tot felul de detalii neimportante. Doar dacă ar fi ştiut...
Asemenea acestei femei, mulţi oameni pierd din vedere aspectele esenţiale ale vieţii, consumându-şi întreaga energie şi atenţie pe nimicuri. Trist este că, de cele mai multe ori, ei nu realizează decât foarte târziu câte momente preţioase au irosit.
