Georgio, un baietandru de treisprezece ani, se plimba pe plaja împreuna cu mama sa.
Dintr-odata, el o întreba:
"- Mama, cum poti sa pastrezi un prieten dupa ce odata l-ai gasit?"
Mama reflecta câteva secunde, apoi, aplecându-se, lua doi pumni de nisip.
Tinându-si palmele îndreptate în sus, strânse tare un pumn: nisipul îi scapa printre degete si, cu cât strângea mai tare pumnul, cu atât nisipul se scurgea mai mult.
În acelasi timp, tinu larg deschisa cealalta mâna: nisipul tot ramase în causul palmei.
Georgio privi uimit si apoi striga:
"- Acum înteleg!"
Poveste scrisa de Bruno Ferrero
