Era odata un tibetan care plecase de unul singur spre o mânastire ridicata în vârf de munte. Pe drum l-a prins o ploaie cu fulgere si tunete.
Omul a gasit un han unde sa se adaposteasca abia dupa ce s-a lasat întunericul.
A schimbat câteva vorbe cu stapânul locului, a mâncat ceva si s-a dus la culcare. Dar nici nu s-a luminat bine de ziua si calatorul era gata de plecare.
Hangiul s-a uitat pe fereastra, a vazut cum toarna cu galeata si a spus:
"- Unde te duci, omule, pe vremea asta? E prapad, n-o sa apuci sa ajungi nici pâna la urmatorul han, daramite sus pe munte!"
Drumetul a deschis usa si i-a raspuns din prag:
"- Nu-ti face griji. Sufletul meu a ajuns demult acolo, asa ca picioarelor mele le este usor sa-l urmeze."
Atunci când îti doresti ceva cu sufletul, dorinta e ca si împlinita, nu trebuie decât s-o urmezi!
>>trimisa de Cristina RACIANU
