“-Bunule, jucam in seara asta un Monopoly?”, intreba Vali.
“-Jucam, Vali. Dar vom juca un alt joc, daca vrei. Timpoly”, raspunse bunicul.
“-Timpoly?”, intreba mirat Vali. “-Ce joc mai e si asta?”
“-Haide sa aranjam plansa de joc si am sa iti spun cum se joaca”, ii zise siret bunicul…
Bunicul lua un sul de hartie. Era lung si arata destul de vechi. Desfacu cu migala sfoara care il tinea strans si, ajutat de Vali, il intinse pe masa din camera.
“Wow!” exclama Vali caruia nu ii venea sa creada ce vedea. In loc de hartia ingalbenita de vreme, in fata lui se afla o adevarata lume in miniatura!
Totul parea aievea! Ce mai, putea atinge norii cu degetul! “-Cred ca visez” isi spuse el.
“Hmm, hmm”, isi drese buicul glasul. “-Uite si ‘banii’. Alege unul din cei doi saculeti” ii spuse aratandu-i lui Vali doi saculeti maro.
“-Care are mai multi bani? Sau au la fel?”, intreba el.
“-Nu stiu, Vali. Asta este una din regulile jocului, SA NU STII CATI BANI AILA DISPOZITIE!”
Vali incepu in gand o numaratoare de la jocurile lui cu prietenii “din oceanul pacific, a iesit un peste mic …” uramarind cu degetul unde ajunge cu “..iesi afara dum-nea-ta!” Si a ales un saculet.
S-a uitat curios inauntru sa vada cati bani are dar nu vazu decat un fel de praf stralucitor! Nici gand sa poata Numara asa ceva!
“-Ce bani sunt astia bunule?”
“-Se numesc ‘timp’”, raspunse cu o voce calma bunicul.
“-A doua regula este ca orice vrei sa cumperi sau sa folosesti trebuie sa platesti cu ‘timp’. Trebuie sa cumperi inclusiv timpul pe care vrei sa il petreci jucand Timpoly!”
“-Iar a treia regula este ca jucam amadoi deodata, nu pe rand. Poti sa folosesti zarul sau sa mergi unde vrei tu, fara sa arunci zarul.”
“-hmm, suna foarte usor bunule! Hai sa jucam!”, zise entuziasmat Vali.
“-Staaai! Ultima regula este ca atunci cand nu mai ai ‘timp’ in saculet, ai terminat jocu!l”
“-Si cine castiga?” intreba Vali.
Dar la aceasta intrebare nu primi raspuns. Bunicul s-a apucat deja sa joace.
Vali nici nu stia ce sa aleaga, totul parea atat de fascinant!
In sfarsit, si-a ales un loc, undeva intr-un parc de distractii.
In momentul cand a pus pionul pe tabla …
Nu isi aducea aminte cum a ajuns in carusel. Dar era asa de palpitant! Totul se invartea, toti in jur radeau zgomotos! Era cu colegii de la serviciu…
S-a uitat la ceas. Era tarziu. Trebuia sa se intoarca acasa pentru ca dimineata avea sa mearga la lucru.
Castiga bine si era multumit cu cati bani facea. Doar ca simtea ca munceste mult. Mult prea mult. Simtea ca … simtea ca nu are timp pentru el!
Dar trebuia sa munceasca! Doar trebuia sa aiba cu ce sa isi plateasca chiria, mancarea, masina scumpa si toate electronicele de lux pe care doar toata lumea si le dorea!
Ma rog, ‘lumea’ pe care o cunostea el. Colegii lui.
Mai avea o apasare. Avea 42 de ani si inca nu avea familie. E adevarat ca avusese cateva relatii dar intotdeauna si-a spus ca ‘atunci cand se va realiza, va avea timp si sa intemeieze o familie’.
Colegi de-ai lui de prin liceu aveau deja copii mari. Dar nu aveau slujbe asa bune ca a lui. Nu castigau atat de mult.
“-Lasa, la anul poate o fi un an mai bun. Gasesc eu pe cineva, doar nu a intrat timpul in sac!”. Asa se amagea de fiecare data...
In urmatoarea clipa se trezi ca se uita in oglinda. Incerca sa barbiereasca barba alba … El era oare? Asa de imbatranit!
Se intoarse speriat cautand cu privirea in camera luxoasa pe cineva drag. Dar … nu era nimeni acolo. Doar el si ecoul. Doar el reflectat de oglinda rece.
In clipa urmatoare …
“-Gata Vali, eu am iesit! Timpul meu s-a scurs! Tu ai avut noroc si ai ales saculetul mai bogat”, il anunta bunicul, razand, ca tocmai si-a terminat jocul.
Vali nu a mai vrut sa continue. Se simtea usurat ca ce s-a intamplat nu era adevarat!
“-Bunule, cine a castigat?”
Atunci bunicul i-a aratat o oglinda. Era el si bunicul. El foarte tanar, la inceputul vietii.
Bunicul i-a zambit si i-a soptit “Mai ai timp Vali! E singura moneda in viata asta. Ai grija cum o cheltuiesti!”
