“- Ce faci bunule in gradina?”
“-Vali, bine ca ai venit, tocmai vroiam sa te strig sa ma ajuti cu pomisorul asta!”
“-Ce ii faci, bunule?”
“-Vezi ce stramb creste saracul? Vreau sa il fac sa creasca drept. Uite, tine tu bine de batul asta pana eu prind pomisorul de el. Asta il va ajuta sa se indrepte!”
Vali lua hotarat batul in mana. Era infipt in pamant iar bunicul prindea pomisorul din loc in loc cu o sfoara de el.
“-Dar, daca il indrepti de tot, nu se rupe?” intreba vadit mirat Vali.
“-Nu il indrept acum de tot, dar in fiecare saptamana am sa strang sfoara mai tare pana cand,in final, am sa il indrept. Vezi prunii aceia?” ii arata bunicul cu degetul doi pruni ceva mai mari decat acesta mic, care erau drepti si inca legati cu sfoara, fiecare de cate un bat.
“-Si prunisorii aceia au fost strambi dar uite ce drepti sunt acum. Peste o saptamana am sa le scot proptele. Noroc ca i-am ajutat la timp, altfel ajungeau ca pomul acela ghebos, de colo.”
Privirea lui Vali fu indreptata spre un mar batran dar foarte – foarte stramb. Parca ar fi fost Gheonoaia din povestile cu Greuceanul!
“- Dar pomul acela nu poti sa il mai indrepti, bunule?"
“- Pomul acela, draga Vali, doar securea il mai poate indrepta. E deja batran si nu mai este elastic. In nici un fel nu mai poti sa il indrepti. Daca il strangi prea tare de o propta sanatoasa, ca sa il indrepti, se va rupe. Ori el, ori sfoara, ori propta.
Asa este si cu oamenii, dragul bunului. Cand omul este mic, copil, chiar daca are tendinta sa creasca stramb, il poti ajuta sa se indrepte. Il legi de o propta dreapta si va creste ‘drept’. Daca nu ii ajuti cat este inca mic si ‘elastic’ atunci nu prea mai sunt sanse pentru el, cand este deja matur. La fel ca si cu pomisorii pe care i-ai vazut. Ia incearca sa indrepti marul cel batran!”
In zadar a incercat Vali sa indrepte marul! Din toata chinuiala lui s-a ales doar cu oboseala, zgarieturi si basici in palme …
